Dar la ce bun să-i numim duşmanii prieteni? Lucrul acesta e urât, şi cu atât mai urât cu cât e mai adevărat. Şi totuşi, acolo se află singurii profesori de morală pe care îi avem, iar fără ei, ce ne-am face?

Es necesario un enemigo para darle al pueblo una esperanza. Alguien ha dicho que el patriotismo es el último refugio de los canallas: los que no tienen principios morales se suelen envolver en una bandera, y los bastardos se remiten siempre a la pureza de su raza. La identidad nacional es el último recurso para los desheredados. Ahora bien, el sentimiento de la identidad se funda en el odio, en el odio hacia los que no son idénticos. Hay que cultivar el odio como pasión civil. El enemigo es el amigo de los pueblos. Hace falta alguien a quien odiar para sentirse justificados en la propia miseria.

patriotism is the last refuge of the scoundrel.

Patriotism is the last refuge of a scoundrel.

Patriotism is the last refuge of a scoundrel.

We need an enemy to give people hope. Someone said that patriotism is the last refuge of cowards: those without moral principles usually wrap a flag around themselves, and the bastards always talk about the purity of the race. National identity is the last bastion of the dispossessed. But the meaning of identity is now based on hatred, on hatred for those who are not the same. Hatred has to be cultivated as a civic passion. The enemy is the friend of the people. You always want someone to hate in order to feel justified in your own misery. Hatred is the primordial passion. It is love that’s abnormal.

Chiar cel mai bun prieten e un dușman în ceasurile grele. Atunci trebuie să rămâi singur. Trebuie să izbândești sau să fii înfrânt, singur.

Someone said that patriotism is the last refuge of cowards; those without moral principles usually wrap a flag around themselves, and those bastards always talk about the purity of race.

E surprinzător cât de des respingerea în dragoste este exprimată în limbajul moralității, limbajul aceea ce e corect și ce nu, a ceea ce e bun și ce e rău, ca și când a respinge sau a nu respinge, a iubi sau a nu iubi este ceva ce aparține în mod natural unei ramuri a eticii. E surprinzător cât de des cel care respinge este etichetat ca fiind rău, iar cel respins ajunge să întruchipeze binele.

Cel ce iubirea-si ia drept arma, frange destin si ura, forta si mizerii.

Cine nu ştie, de altfel, că în dragoste nici o certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar - sentimentul că eşti iubit - trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust? Săptămâni întregi, luni chiar, trăisem într-un extaz continuu şi, uneori, avusesem chiar certitudinea că unirea noastră e un miracol pe care numai câteva perechi l-au trăit desăvârşit în lume. Şi, cu toate acestea, nici o amintire cerească nu mai rămânea pură, fermă, când - din pretexte stupide - îndoiala începea să mi se strecoare în inimă. În acele momente infernale îmi judecam iubita aşa cum îşi judecă orice bărbat întunecat femeia cu care s-a culcat o noapte; cu aceeaşi cruzime, cu acelaşi cinism, cu aceeaşi demenţă...

Sunt si alte lucruri esentiale pentru un tanar. Sunt lucruri care il privesc mai direct decat dragostea. Majoritatea oamenilor de astazi sunt umiliti de societate, sunt anihilati de evenimente. Aproape nimeni din noi nu mai poate creste in voie, nu-si mai poate implini destinul lui...Ideile care circula astazi fara a mai intampina vreo rezistenta, sentimentele-tipar, mari si sterpe, care ne coplesesc-atentatul acesta la fiinta noastra e mult mai grav. Tu nu crezi ca avem si alte datorii decat de a iubi o femeie pana la moarte?

They say that patriotism is the last refuge to which a scoundrel clings steal a little and they throw you in jail. Steal a lot and then they make you king.

On the political plane for example, the illusion, projected as 'patriotism', is still 'the last infirmity of noble minds' as well as 'the last refuge of a scoundrel'. In the Western World of our day, almost every Englishman, Frenchman, Czechoslovak, and Lithuanian is influenced in his political feelings, thoughts, and actions, by the irrational assumption that his own national state is a more precious institution than his neighbour's.