Eugène Ionesco

I long for solitude and yet I cannot stand it.

JULIETTE: Camera n-are fereastră.
REGELE, cu aceeași încântare: N-are fereastră! Ieși. Cauți lumina. O găsești. Îi zâmbești. Ca să ieși, răsucești cheia în broască, deschizi ușa, răsucești din nou cheia, încui ușa. Tu unde locuiești?
JULIETTE: În pod.
REGELE: Ca să cobori, o iei pe scări, cobori o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă, încă o treaptă. Ca să te îmbraci, îți pui ciorapii, pantofii...
JULIETTE: Pantofii scâlciați!
REGELE: Rochia. Extraordinar!...
JULIETTE: O rochie urâtă, de doi bani.
REGELE: Nu știi ce spui. Vai, ce frumoasă e o rochie urâtă!
JULIETTE: Am avut un abces. Mi-au scos o măsea.
REGELE: Suferim mult. Durerea scade, dispare. Ce ușurare! Pe urmă suntem așa fericiți.
JULIETTE: Sunt obosită, obosită, obosită.
REGELE: Pe urmă ne odihnim. E bine.
JULIETTE: Eu n-am vreme să-mi trag sufletul.
REGELE: Poți să speri că vei avea...Mergi, iei un coș, te duci la cumpărături. Îi zici bună ziua băcanului.
JULIETTE: E un moș obez, scârbos. Așa urât, că până și pisicile și păsările o iau la goană.
REGELE: Ce minunat! Scoți portmoneul, plătești, primești restul. La piață sunt bunătăți de toate culorile, salate verzi, cireșe roșii, struguri aurii, vinete mov...tot curcubeul!...Extraordinar, nu-ți vine să crezi. E un basm.
JULIETTE: Pe urmă mă întorc... pe același drum.
REGELE: De două ori pe același drum! Deasupra, cerul! Poți să-l privești de două ori pe zi. Respiri. Nu-ți trece niciodată prin minte că respiri. Gândește-te. Adu-ți aminte. Sunt sigur că nu-ți dai seama. E un miracol.
JULIETTE: Și pe urmă, pe urmă, spăl vasele din ajun. Farfurii pline de grăsime care lipește. Și pe urmă, am de gătit.
REGELE: Ce bucurie!
JULIETTE: Da' de unde! Mi s-a acrit. M-am săturat.
REGELE: Ți s-a acrit! Sunt unii oameni pe care nu-i pot înțelege. E minunat să ți se acrească, și să-ți ieși din minți și să nu-ți ieși din minți, și să fii nemulțumit și să fii mulțumit, și să te resemnezi și să bați cu pumnul în masă. Lumea se-agită, vorbim ș

Obositul ins

Cineva rupea din el
cîte puțintel.

L-a lăsat decolorat
și cutremurat,

Mirat s-a pipăit
dar nu s-a regăsit.

Din el o forța rea
creștea și-l cuprindea.

Obositul ins
se lăsă cuprins.

Oh words, what crimes are committed in your name?

~Jack or The Submission

It is true that all authors have tried to make propaganda. The great ones are those who failed, who have gained access, consciously or not, to a deeper and more universal reality.

Rhinocéros , Eugène Ionesco

Le Vieux Monsieur et le Logicien vont s’asseoir à l’une des tables de la terrasse, un peu à droite et derrière Jean et Bérenger.
Bérenger, à Jean : Vous avez de la force.
Jean : Oui, j’ai de la force, j’ai de la force pour plusieurs raisons. D’abord, j’ai de la force parce que j’ai de la force, ensuite j’ai de la force parce que j’ai de la force morale. J’ai aussi de la force parce que je ne suis pas alcoolisé. Je ne veux pas vous vexer, mon cher ami, mais je dois vous dire que c’est l’alcool qui pèse en réalité.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Voici donc un syllogisme exemplaire. Le chat a quatre pattes. Isidore et Fricot ont chacun quatre pattes. Donc Isidore et Fricot sont chats.
Le Vieux Monsieur, au Logicien : Mon chien aussi a quatre pattes.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Alors c’est un chat.
Bérenger, à Jean : Moi, j’ai à peine la force de vivre. Je n’en ai plus envie peut-être.
Le Vieux Monsieur, au Logicien après avoir longuement réfléchi : Donc logiquement mon chien serait un chat.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : Logiquement, oui. Mais le contraire est aussi vrai.
Bérenger, à Jean : La solitude me pèse. La société aussi.
Jean, à Bérenger : Vous vous contredisez. Est-ce la solitude qui pèse, ou est-ce la multitude ? Vous vous prenez pour un penseur et vous n’avez aucune logique.
Le Vieux Monsieur, au Logicien : C’est très beau la logique.
Le Logicien, au Vieux Monsieur : A condition de ne pas en abuser.
Bérenger, à Jean : C’est une chose anormale de vivre.
Jean : Au contraire. Rien de plus naturel. La preuve : tout le monde vit.
Bérenger : Les morts sont plus nombreux que les vivants. Leur nombre augmente. Les vivants sont rares.
Jean : Les morts, ca n’existe pas, c’est le cas de le dire !… Ah ! ah !… (Gros rire) Ceux-là aussi vous pèsent ? Comment peuvent peser des choses qui n’existent pas ?
Bérenger: Je me demande moi-même si j’existe !
Jean, à Bérenger : Vous n’existez pas, mon cher, parce que vous ne pensez pas ! Pensez

My heart's like a wounded beast, clawing me in its death-throes . . . My stomach's a bottomless pit, my mouth a funnel of fire. Hunger and thirst, hunger and thirst . . .

Englezul şi-n casă goală e ca la curtea regală.

I ought not to have stirred, I was swept into the dance, caught up in the whirling movement of things. Being in Time means running after the present. You run after things, you run with things, you flow away.

What's chivalrous about saying you've seen a rhinoceros?

إنه يكتب لأنه يتساءل عن ماهية العالم, أو لأنه يريد أن يبرر وجوده, أو لأنه يرغب فى تأدية رسالة أخلاقية أو سياسية.. ولكنها كلها علل وأعذار تخفى وراءها باعثا أعمق لا يستطيع الفكر إدراك كنهه. وربما لم يكن هذا الباعث سوى شهوة الخلق.

DAISY: I never knew you were such a realist-I thought you were more poetic. Where's your imagination? There are many sides to reality. Choose the one that's best for you. Escape into the world of imagination.

We need to be virtually bludgeoned into detachment from our daily lives, our habits and mental laziness, which conceal from us the strangeness of the world. Without a fresh virginity of mind, without a new and healthy awareness of existential reality, there can be no theatre and no art either; the real must be in a way dislocated, before it can be re-integrated.

Truth has only two sides, but it's the third side that's best.

I feel so tired, so tired . . . worn out, heavy. I’ve got indigestion
and my tummy’s all blown out. I feel sleepy all the time.